E Pământul tot mai greu, despărţirea-i tot mai grea…
Mâine, bunicul meu iubit(după mamă), coboară spre lumi mai bune. În groapa găsită, în grabă, de noi rudele. Nu credeam să îl văd într-o asemenea postură aşa de curând. De fapt, niciodată. Bunicul nostru era nemuritor! Şi, ca bonus, era doar al nostru! Chiar şi în sicriu, era la fel de bunic. Parcă vroia să ne îmbrăţişeze copilăria vieţii. Iată-mă astăzi, în faţa voastră, recunoscând că am greşit… Cumva, astăzi, între lumi coborâte de alţii, am aflat şi că poetul Adrian Păunescu e la fel. Un fel de bunic regretat de noi, rudele pământeşti…
Dispeceriţa 