Rolul ancestral al femeii în familie şi societate comportă felurite nuanţe în prezent. Cunosc femei care au uitat să fie femei. Au uitat să mai simtă, au uitat să ceară mai mult de la viaţă. Se mulţumesc să îşi crească copiii în intimitatea căminului şi continuă să fie satisfăcute de rolul secundar jucat în filmul vieţii lor. De asemenea, cunosc şi femei care au împrumutat testosteron pentru desăvărşirea personalităţii şi pozează în firi puternice pe care le asezonează cu expresii şi gesturi masculine. În fine, fiinţează alături de noi şi reprezentante ale Evei care trăiesc şi simt bovaric… E greu să defineşti o femeie şi să o înţelegi pe de-a-ntregul. Şi asta, nu pentru faptul că nu asculţi sau nu îţi reglezi temporar acuitatea…Doar pentru că!
“Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali” – Feodor Mihailovici Dostoievski
O zi obişnuită. Telefoane. În jur, totul miroase a grăbit spre grădiniţă. Autobuzul pare să întârzie deliberat. Se crede în ambuteiajul perfect. Telefoane. Declaraţii de dragoste împărtăşite. În jur, feţe. Focusate pe cifra afişată la mansardă de vehiculele publice mişcătoare. Răbdare. Telefoane. Gânduri de peste zi. Privit display telefon mobil pentru aflarea orei exacte. Mestecat gumă cu aromă de mentă şi trimiteri discrete la origini companie publică de transport. Stres. Gânduri despre mersul în comun al oamenilor. Recuperat copil. Raport de activitate zilnic. Acasă. Privit la desene animate cu Tom şi Jerry. Răspunsuri la întrebări cu surprize…(va urma)
În atenţia: Dispecer
Dispeceriţa 